Despre nevroză și tulburările nevrotice

Dacă ai ajuns pe această pagină, probabil cauți o explicație simplă pentru ceea ce simți: anxietate, frică fără un motiv clar, gânduri care nu se mai opresc, atacuri de panică, nevoia de a verifica lucrurile în mod repetat sau simptome fizice pentru care investigațiile medicale nu găsesc o explicație.

Toate acestea pot fi foarte obositoare și, uneori, chiar înspăimântătoare. Termenul „nevroză” este unul mai vechi, folosit pentru a descrie un grup de probleme în care omul suferă psihic, dar își păstrează contactul cu realitatea. Astăzi, medicii vorbesc mai degrabă despre tulburări de anxietate, atacuri de panică, fobii, tulburare obsesiv-compulsivă și alte probleme asemănătoare.

Important este însă să înțelegem ce se întâmplă cu omul din spatele acestor denumiri.

Ce înseamnă, de fapt, o stare nevrotică?

Imaginează-ți mintea ca pe o casă ai cărei pereți și uși sunt perfect întregi. Casa este aceeași, știi cine ești, unde ești și ce se întâmplă în jurul tău. Doar că, în interior, s-a pornit “o furtună”.

Știi că poate nu există un pericol real, dar corpul și mintea reacționează ca și cum pericolul ar fi acolo. Poți să îți dai seama că îți faci prea multe griji, că frica este exagerată sau că verificarea repetată a ușii nu mai are logică. Și totuși, nu reușești pur și simplu să te oprești.

Aceasta este una dintre caracteristicile importante ale acestor tulburări: omul suferă din cauza propriilor gânduri, emoții sau reacții și, de multe ori, își dorește să scape de ele, dar nu știe cum.

Cum se poate manifesta?

Anxietatea – alarma care nu se mai oprește

Anxietatea este o reacție normală atunci când există un pericol sau o situație dificilă. Problema apare atunci când alarma rămâne pornită chiar și atunci când nu există un pericol real sau când reacția este mult mai puternică decât situația.

Este ca un telefon care primește notificare după notificare.

„Dacă se întâmplă ceva?” „Dacă mă îmbolnăvesc?” „Dacă fac o greșeală?” „Dacă pierd controlul?” „Dacă se întâmplă ceva cu cei dragi?”

Gândurile se succed, corpul rămâne încordat, somnul poate fi afectat, iar după o vreme apare epuizarea.

Atacul de panică – când corpul pornește alarma dintr-o dată

Un atac de panică poate apărea aparent din senin. Inima începe să bată foarte repede, respirația se schimbă, apare senzația că nu ai suficient aer, amețeala, tremurul, transpirația sau senzația că ceva foarte rău urmează să se întâmple.

Pentru persoana care îl trăiește, senzația poate fi extrem de puternică.

De aici apare și una dintre cele mai frecvente temeri: „Oare am ceva la inimă?”, „Dacă leșin?”, „Oare înnebunesc?”

Un atac de panică poate fi foarte intens, dar faptul că este intens nu înseamnă automat că este și periculos. Atunci când astfel de episoade se repetă, este importantă atât evaluarea medicală atunci când este necesară, cât și evaluarea psihiatrică sau psihologică.

Fobiile – când frica ajunge să îți conducă viața

O fobie este o frică foarte puternică și persistentă legată de un anumit lucru sau de o anumită situație. Poate fi vorba despre spații închise, înălțime, avion, animale, ace, sânge sau situații sociale.

În cazul fricii de a vorbi în public sau de a interacționa cu ceilalți, de exemplu, o simplă conversație poate ajunge să fie percepută ca un examen extrem de important.

Problema nu este doar frica în sine. Problema apare atunci când începi să îți organizezi viața în jurul ei: eviți locuri, oameni, situații sau activități pe care înainte le făceai fără probleme.

Gândurile obsesive și comportamentele repetitive – când mintea cere mereu „încă o verificare”

Uneori, în minte apar gânduri nedorite, repetate și greu de alungat.

„Dacă am uitat aragazul?” „Dacă am lăsat ușa descuiată?” „Dacă am atins ceva murdar?” „Dacă se întâmplă ceva rău pentru că nu verific?”

Pentru a reduce neliniștea, omul începe să verifice, să spele, să numere sau să repete anumite lucruri. Pentru câteva minute apare liniștea. Apoi îndoiala revine. Și verificarea începe din nou. Este ca un disc zgâriat care repetă aceeași secvență. Cu cât încerci mai mult să obții certitudinea absolută, cu atât mintea poate cere o nouă verificare.

Oboseala psihică – când bateria pare permanent descărcată

O perioadă lungă de stres și anxietate poate consuma enorm de multă energie.

Te poți trezi obosit, poți avea dificultăți de concentrare, răbdarea scade și lucruri simple pot începe să pară foarte greu de făcut. Nu este vorba neapărat despre „lene” sau lipsă de voință.

Uneori, omul este pur și simplu epuizat după ce mintea lui a funcționat săptămâni sau luni în stare de alertă.

Când suferința psihică se simte în corp

Mintea și corpul nu funcționează separat. Stresul și anxietatea pot produce simptome fizice reale: palpitații, nod în gât, greață, dureri abdominale, amețeală, tensiune musculară, senzație de apăsare în piept, dificultăți de respirație sau dureri de cap. Asta nu înseamnă că „îți imaginezi” simptomele.

Simptomul este real.

Uneori, după investigații medicale, nu se găsește o boală care să explice intensitatea sau persistența acestor manifestări. În astfel de situații, este important să luăm în calcul și modul în care stresul, anxietatea și emoțiile influențează corpul.

În același timp, un simptom fizic nou sau important nu trebuie pus automat pe seama anxietății. Evaluarea medicală rămâne necesară atunci când situația o impune.

Nevroză sau psihoză? Care este diferența?

Sunt două situații foarte diferite, iar confuzia dintre ele poate speria inutil.

În problemele numite în mod tradițional „nevrotice”, omul își păstrează, în general, contactul cu realitatea. Poate fi foarte speriat, poate avea gânduri iraționale sau senzații extrem de puternice, dar își poate da seama că ceva nu este în regulă cu propria stare.

În psihoză, pot apărea modificări importante ale modului în care persoana percepe și interpretează realitatea, cum ar fi halucinațiile sau convingeri false foarte puternice.

Diferența nu se stabilește însă printr-o singură întrebare și nici doar după cât de intens suferă cineva. Diagnosticul este pus de medic, după evaluarea întregului tablou.

De ce apar aceste probleme?

De cele mai multe ori, nu există o singură cauză.

Pot contribui stresul prelungit, perioadele dificile de viață, anumite experiențe traumatizante, lipsa somnului, suprasolicitarea, anumite particularități personale și vulnerabilități biologice.

Uneori, simptomele apar după un eveniment evident. Alteori, apar fără să poți indica un moment precis în care „a început totul”.

Și este important de înțeles un lucru: faptul că nu există un motiv evident nu înseamnă că suferința nu este reală.

Se poate trata?

Da. Tratamentul depinde de problema concretă, de intensitatea simptomelor și de fiecare persoană în parte.

Sfatul psihiatrului: Cum gestionăm aceste probleme?

Gestionarea acestor probleme nu înseamnă să elimini definitiv stresul, grijile sau emoțiile negative din viață. Ele fac parte din viața fiecărui om. Înseamnă să înveți să le gestionezi astfel încât să nu ajungă ele să îți conducă viața. În funcție de situație, există trei direcții importante:

1. Psihoterapia

Psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală, poate ajuta la înțelegerea legăturii dintre gânduri, emoții și comportamente.

Înveți să recunoști gândurile care întrețin anxietatea, să nu mai reacționezi automat la fiecare senzație sau teamă și, treptat, să îți recapeți controlul.

În cazul atacurilor de panică, de exemplu, înveți să nu mai interpretezi fiecare palpitație sau amețeală ca pe un semn al unei catastrofe.

În cazul gândurilor obsesive și al comportamentelor repetitive, psihoterapia te poate ajuta să întrerupi cercul în care gândul produce anxietate, iar comportamentul repetitiv oferă doar o liniște de scurtă durată.

2. Tratamentul medicamentos, atunci când este necesar

Nu orice persoană care are anxietate sau atacuri de panică are nevoie de medicamente.

Atunci când simptomele sunt intense, persistente sau afectează semnificativ viața de zi cu zi, medicul psihiatru poate recomanda un tratament medicamentos.

Medicamentele potrivite pot reduce anxietatea, atacurile de panică, gândurile obsesive sau simptomele depresive și pot crea condițiile necesare pentru ca persoana să își recapete echilibrul.

Tratamentul nu schimbă cine ești și nu înseamnă că vei fi nevoit să iei medicamente toată viața.

Este însă important ca medicamentele să fie alese, dozate și oprite la recomandarea medicului.

3. Stilul de viață

Somnul regulat, mișcarea fizică, mesele echilibrate, reducerea excesului de cafea și alcool și perioadele reale de odihnă pot avea un efect important asupra nivelului de anxietate și asupra modului în care organismul răspunde la stres.

Nu sunt soluții miraculoase și nu înlocuiesc tratamentul atunci când acesta este necesar.

Dar sunt modalități concrete prin care îți poți ajuta organismul să iasă treptat din starea de alertă permanentă.

Și poate cel mai important sfat

Nu aștepta să ajungi la limită pentru a cere ajutor. Mulți oameni încearcă luni sau chiar ani să își ascundă simptomele, spunându-și că trebuie să fie mai puternici, să se controleze sau că „o să le treacă”. Uneori trece. Alteori, simptomele se agravează și încep să ocupe tot mai mult spațiu în viața de zi cu zi. A cere ajutor nu înseamnă că ai pierdut controlul. Înseamnă că încă mai poți controla...

Acest material are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical sau evaluarea individuală realizată de un medic psihiatru sau psiholog.

Cunoaște-te. Înțelege-te. Vindecă-te.

Dr. Dragoș Berbece